In epoca lui Lucretiu, Roma cunoaste o perioada tulbure (razboiaie civile, dezastre economice…) care prefigureaza caderea Republicii romane (27 i.Hr.). Inspirat de catre maestrul sau Epicur, Lucretiu concepe filosofia ca pe o necesitate cucerita cu pretul unei lupte contra tuturor formelor de superstitie si gratie unei detasari de vicisitudinile conditiei umane. Opera sa principala, De rerum natura (Despre natura lucrurilor) este un lung poem in sase carti.
Materialism si critica religiilor traditionale
Doua secole dupa Epicur in Grecia, Lucretiu, la Roma, dezvolta naturalismul materialist fondat pe atomism. Cunoasterea „naturii lucrurilor” trebuie sa elibereze omul de superstitii si sa-i permita sa traiasca in armonie cu universul. Daca zeii sunt prezentati in mai multe randuri ca himere ale spiritului uman, ateismul lui Lucretiu ramane totusi problematic: Cartea I din De rerum natura incepe totusi printr-un imn inchinat lui Venus, personificarea fiintei geniale a naturii. Filosoful evoca mai departe natura subtila, greu cognoscibila de catre spirit, a fiintelor divine care locuiesc in afara acestei lumi (Cartea a V-a).
Determinism si libertate
Universul este constituit in exclusivitate din corpuri si vid: varietatea lucrurilor nu rezulta decat din diversitatea compunerii elementelor sale. Structura materiei este comparabila cu un limbaj ale carui cuvinte sunt toate construite din aceleasi litere, dar diferit combinate (Cartea I). Eliberata de orice providenta, natura este determinata, insa nu are finalitate. Hazardul si necesitatea sunt singurele legi ale vietii; dar teoria decaderii atomilor, care acorda un loc spontaneitatii – la nivelul corpurilor, ca si la cel al spiritualitatii – furnizeaza fundamentul (materialist) unei filozofii morale a autonomiei (spiritul nu este supus nici unei fatalitati: omul este in mod natural liber).
Catre serenitate
Sufletul este format din atomi de dimensiuni foarte mici si mobili ( „subtili”), raspanditi in intregul corp, de care el este idisolubil legat. Senzatia este reprezentata ca un contact intre subiect si emanatiile materiale ale obiectelor („simulacre”). La moarte, sufletul se disperseaza ca si corpul.
In ceea ce priveste morala elaborata de catre Lucretiu, ea ramane foarte apropiata de cea a lui Epicur: inteleptul nu poate cunoaste pacea sufletului decat daca reuseste sa se detaseze de orice pasiune, de orice atasament superficial, ca si de teroarea suscitata de „obligatiile” religioase (Cartea a V-a).
Cartea a V-a prezinta un tablou grandios al evolutiei bazata pe selectia naturala a speciilor. Originea organizarii sociale umane este descrisa cu minutiozitate, de la descoperirea limbajului, a focului, a artelor si pana la pactul social. Ideile lui Lucretiu vor fi reluate in Renastere si vor inspira, in sec. al XVII-lea, pe Gabondi si La Fontaine.
Forma poetica a operei este determinata de subiectul sau (investigatia stiintifica a naturii), dar se pare ca Lucretiu a dorit, asa cum spune chiar el, sa indrepte „amaraciunea filosofiei cu morala poeziei”.
ORIZONT ALTERNATIV 