SPINOZA – Libertatea de expresie

SPINOZA 11

Spinoza s-a nascut intr-o familie de evrei portughezi emigrati in Olanda in secolul alXVI-lea, urmeaza cursurile scolii talmudice din Amsterdam si isi continua instructia liber, lucrand in acelasi timp in cadrul negotului pe care-l facea tatal sau. Spinoza frecventeaza cercurile crestin liberalilor si ale liber cugetatorilor. In 1656 este excomunicat din Sinagoga si trebuie sa-si castige viata slefuind lentile de ochelari.  Puternic atacat dupa 1670 de catre mediile religioase din cauza aparitiei lucrarii sale Tratat teologico-politic, traieste izolat, inconjurat de cativa prieteni, mai ales dupa caderea violenta a Republicii, in 1672. In 1678, lucrarile sale postume sunt interzise, ele fiind  „profane, atee si blasfemiatoare”.

LIBERTATEA DE EXPRESIE

In lucrarea sa Tratat teologico-politic, Spinoza traseaza cu fermitate fundamentele unui stat democratic si laic. Aceasta laicitate nu trebuie totusi inteleasa ca negarea, refuzul recunoasterii credintelor religioase. Pornind de la acceptarea valorilor fundamentale de caritate si dreptate, statul va lasa cale libera (pastrand totusi un drept de control) opiniilor particulare, dogmelor si practicilor diferitelor confesiuni. Aceasta lucrare este un autentic tratat de toleranta, in care adeziunea la stat se obtine pe baza recunoasterii pluralitatii convingerilor.

„Daca nimeni nu-si poate abandona libertatea de a judeca si de a gandi ceea ce vrea, daca dimpotriva, fiecare este stapan asupra propriilor reflectii, printr-un drept superior conferit de Natura, atunci, in cadrul statului, nu se va putea incerca niciodata, decat cel mult cu un rezultat dezastruos, sa se impuna ca oamenii cu opinii atat de diverse si de contrarii sa se exprime totusi potrivit decretelor puterii suverane. Cum judecata libera a oamenilor este extrem de diversa si fiecare crede ca stie totul, si cum este imposibil ca toti sa gandeasca absolut acelasi lucru si sa vorbeasca intr-un singur glas, ei nu vor putea trai in pace daca n-ar renunta fiecare la dreptul de a actiona potrivit perceptelor gandirii sale.

Astfel, individul renunta numai la dreptul de a actiona potrivit propriilor decizii, si nu si la dreptul de a rationa si a judeca; in consecinta, nimeni nu poate actiona, fara a pune in pericol puterea suverana, impotriva deciziilor acesteia, insa oricine poate gandi si judeca, si in consecinta se poate exprima, cu conditia totusi ca el sa se multumeasca sa vorbeasca si sa invete pe altii, sustinandu-si opiniile numai prin intermediul Ratiunii, fara a introduce prin siretenie, furie si ura, vreo masura contrara statului, care n-ar proveni decat din autoritatea propriei vointe.” ( Spinoza, Tratat teologico-politic)

LIbertate2

Pentru Spinoza, terorismul ideologic al statului, pretentia sa de a reglementa ceea ce trebuie sa gandim este in acelasi timp nedreapta, periculoasa si inutila.Nedreapta: el repune in cauza dreptul oamenilor de a nu adopta opinii decat dupa un examen liber. Periculoasa: statul devine in mod inevitabil, prin acest abuz de putere, obiectul unei uri populare, care se poate declansa in orice moment impotriva lui. Inutila: se pot controla foarte bine declaratiile indivizilor, insa in nici un caz gandurile pe care si le formeaza in forul lor interior.

Insa, daca statul recunoaste dreptul fiecaruia de a se supune si de a gandi ceea ce vrea, aceasta nu inseamna in nici un caz ca el recunoaste dreptul fiecaruia de a actiona asa cum crede.Diversitatea de opinii ar genera, daca ar fi urmata, in cazul in care nu am dispune de o instanta superioara de decizie, incoerenta si anarhie in actiune. Statul, desi trebuie sa garanteze fiecaruia dreptul de a spune ceea ce crede despre legi, trebuie sa se asigure de obedienta tuturor: aceasta este adevarata masura a puterii sale.

LIBERTATE SI NECESITATE

Simt ca vreau un lucru si mi se intampla ca nu pot nici macar sa-mi explic pentru ce il vreau. Fac o anumita alegere in viata si imi este foare greu sa o explic ulterior. In anumite situatii ezit mult timp inainte de a lua o decizie tocmai datorita absentei determinatiilor obiective ale vointei mele. In acest sens, libertatea umana a fost opusa necesitatilor legilor naturii: in timp ce fiecare miscare din natura este strict reglata de legi imuabile, omul, in ceea ce-l priveste, are puterea de a se decide pornind de la nimic, de a comite acte total gratuite. Spinoza va incerca sa arate cat de iluzorie se dovedeste maretia libertatii umane.

„Eu numesc liber un lucru care este si actioneaza numai prin necesitatea naturii sale; iar constrans, un lucru care este determinat de catre un altul sa existe si sa actioneze de o anumita maniera determinata.

Pentru a face clara si inteligibila aceasta afirmatie, sa concepem un lucru simplu: de exemplu, o piatra primeste de la o cauza exterioara care o propulseaza o anumita cantitate de miscare, iar daca impulsul datorat cauzei exterioare inceteaza, ea va continua sa se miste cu necesitate. Aceasta persistenta a miscarii este o constrangere, nu pentru ca este necesara, ci pentru ca ea trebuie definita prin impulsul unei cauze exterioare.

Sa presupunem acum ca piatra, in timp ce continua sa se miste, gandeste si crede ca face un efort, atat cat poate, pentru a se misca. Cu siguranta, aceasta piatra, pentru ca nu constientizeaza decat propriul efort si pentru ca nu este in nici un caz indiferenta, va crede ca este foarte libera si ca nu persevereaza in miscarea sa decat pentru ca vrea.

libertate

Aceasta este libertatea umana, pe care toti se lauda ca o poseda si care consta doar in aceea ca oamenii sunt constienti de dorintele lor si ignora cauzele care le determina. Un copil crede ca apetitul sau pentru lapte este liber, iar un tanar iritat vrea sa se razbune.Un betiv crede ca spune prin simpla decizie a sufletului sau ceea ce, dupa aceea, revenind la sobrietate, ar dori sa nu fi spus. Tot asa, un individ care delireaza, care vorbeste vrute si nevrute, si multi altii din acelasi aluat cred ca actioneaza potrivit unor decizii libere ale sufletului lor si nu ca sunt constransi la un anumit tip de actiune.” (Spinoza, Scrisoarea 58)

Pentru Spinoza, contrariul libertatii nu este necesitatea, ci constrangerea. Constrangerea trimite la determinatii exterioare care obliga la actiune, iar libertatea trimite la cele care depind numai de natura proprie. Astfel, nu trebuie spus ca un act liber este un act lipsit de ratiune, ci un act ale carui ratiuni provin numai de la persoana mea, fara a trebui sa recurg la alte cauze. De aceea, nu vom mai opune libertatea si necesitatea, ci necesitatea exterioara (constrangerea) si necesitatea interna (libertatea).

Pretinsa libertate a vointei este deci pur imaginar. Absenta motivelor obiective ale unei actiuni nu trimite astfel la prezenta pozitiva a libertatii in noi, ci la ignorarea cauzelor care ne determina: avem constiinta unei dorinte, fara a cunoaste aceastadorinta. Totusi, pentru ca nu cunoastem ratiunile actelor noastre, nu actionam lipsit de ratiune, ci avem iluzia de a actiona liber.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s